Universul a atins apogeul cand a creat Omul.

Omul de cate ori calca pamantul acesta ii saruta talpiile si e fericit ca nu il paraseste.

Viata se caracterizeaza prin generarea irepetabilitatii inconfundabilului. Ea este minunea desprinsa din germinarea unei seminte banale in aparenta, care nu atrage uneori prin nimic atentia, dar care va da, in urma indeplinirii programului genetic, o floare de o rara frumusete, pe care uneori nu indraznesti sa o atingi, pentru a nu ti se destrama mirajul incantarii. Iar floarea aceea, atata de frumoasa, devine din nou o samanta banala dar in care a fost inscris acelasi program genetic al devenirii frumusetii fara asemanare. Aceasta metamorfoza a frumosului are la baza inscrierea programului genetic in structura substantei ereditare.

Omul ca sistem biologic

Organizarea este una din insusirile fundamentale ale materiei vii. Unitatea ei organizatorica este sistemul, definit ca un ansamblu de elemente, identice sau diferite, unite prin conexiuni intr-un intreg. Elementele componente (subsisteme)sunt legate intre ele prin relatii spatiale si interactiuni, indeplinind anumite functii prin care contribuie la mentinerea integritatii sistemului si realizarea activitatilor sale.

Sistemele biologice sunt sisteme deschise, informationale care, datorita organizarii lor, au capacitatea de autoconservare, autoreproducere, autoreglare si autodezvoltare.

Materia vie nu poate exista decat sub forma de organisme sau indivizi biologici.

Reglarea activitatii genelor la eucariote

Formarea tesuturilor si a organelor sunt rezultatul activitatii programate si a existentei unor procese secventiale precis controlate de gene. Activarea sau represia genelor are loc prin reglaj genetic pe termen scurt si lung ca efect al interactiunii nucleu-citoplasma si interactiunii cu mediu extracelular prin fenomenul osmotic.

Diferentele fenotipice profunde dintre celulele embrionale si celulele specializate implica expresia coordonata si secventiala a diferitelor "baterii de gene", prin asa zisul reglaj genetic pe termen scurt si lung.

Reglarea transcriptiei si translatia contribuie la citodiferentiere prin activarea sau represia genelor intr-o anumita ordine, intrucat celula poate traduce un mesaj in cantitati diferite pentru a sintetiza proteine diferite. Ajustariile care se fac prin modificarile de osmolaritate in reglarea proceselor fizico-chimice la nivelul inflastructurii citopalsmatice, asigura transcriptia selectiva a genelor.

Reglarea Programata a Sintezei Proteinelor

Cunoastem precis ca dupa fecundare, celula ou se divide activ si formeaza o populatie de celule embrionare nediferentiate. Aceste celule sufera ulterior o modificare structurala si functionala gradata care va duce la specializarea lor. Apoi, celulele cu functii celulare asemanatoare formeaza tesuturi, care, prin grupare intr-o maniera specifica, alcatuiesc organele. Toate aceste procese decurg intr-o secventa precisa, bine definita si coordonata, identica la toti indivizii speciei. Descifrarea programului genetic precum si a mecanismelor de reglare ce-l alcatuiesc reprezinta una dintre cele mai actuale probleme ale biologiei moderne, cu largi si nebanuite aplicatii in medicina. In afara mecanismelor de control adaptativ al sintezei si activitatii proteinelor, se spune ca exista sistemul de reglaj programat al acestor fenomene care se vor desfasura in mod diferit in etape variate ale dezvoltarii ontogenetice. Acumularea unor raspunsuri precise la unele probleme ne permite formularea unor ipoteze pentru rezolvarea celei mai mari enigme diferentierea celulara.

Mai multe detalii in cartea de Biologie Celulara si Moleculara fara pompa ionica Na-K

ADN-ul este singura molecula din lumea vie care isi asigura propria reproducere, caracteristica care este consecinta structurii sale bicatenare si acesta invelit intr-o membrana exploateaza din plin fenomenul osmotic.

Natura nu putea "imagina" un alt mecanism tot atat de perfect care sa asigure dublarea si conservarea prin transmitere a informatiei ereditare de-a lungul generatiilor celulare si generatiilor de organisme.

Legile ereditati sunt simple si exacte prin aceea ca mecanismele ereditati desfasurate in cadrul programului genetic fac ca in fiecare gamet (celula reproducatoare) sa fie transmisa doar o copie a fiecarei gene, iar cand are loc diviziunea celulei somatice, fiecare celula sa primeasca acelasi material genetic. Aceste mecanisme necesita un anumit grad de ordine, de informatie organizata care nu este intalnita niciunde in natura.

Programul genetic este indeplinit cu mare fidelitate si totodata permite interventia noului prin aceea ca elementele sale genele, prezinta trei proprietati esentiale: reproducerea fidela prin autoreplicare, mutatia si recombinarea cu aparitia noului si functionarea pentru determinarea tuturor functiilor celulei.

Principiul imperecherii complementare dintre bazele azotate este singurul mecanism disponibil pentru transferul eficient de informatie in celulele vii, informatia fiind transferata de la ADN la proteine prin intermediul ARNm, proteinele fiind produsul final al genelor. Aceste proteine stau la baza edificarii oraganismelor de la cele morfologice la cele fiziologice, biochimice sau de comportament

Libertatea totala de asezare a nucleotidelor in lungul catenei de ADN se asociaza sublim cu necesitatea absoluta in plan transversal de asociere A-T si G-C ca sa dea substratului ereditatii inalta sa diferentiere si capacitatea de a exprima si transmite perfect mesajul pe care il detine molecula de ARNm.

Mintea omeneasca, ea insasi un rezultat al functionarii programului genetic al evolutiei bio-sociale, patrunde astazi in tainele ereditatii si stabileste ca esenta biologiei este evolutia, iar esenta evolutiei este programul biologic bazat pe programul genetic si care are ca laturi contradictorii hazardul si necesitatea.

Miracolul vietii este, fara indoiala, miracolul ereditatii.